am luat fără să vreau această leapşă de la Buciuman. şi fiind caterink, o duc şi io mai departe într-o analiză de tip social, vorbind despre coşurile altor vremi deoarece şi eu mă gîndeam la coşuri de selgros.
coşurile astea de selgros:
(...At one time there were at least 140,000 Clydesdales known in Scotland; by 1949 just 80 animals were licensed in England and by 1975 the Rare Breeds Survival Trust had listed the breed as "vulnerable". ...). sau și mai bine, click pe poză
frăţiorilor, a fost odată o vreme în care orice ciolavec înarmat cu o funie un morcov şi doi ochi de ţigan putea să fraierească un astfel de căruţ să părăsească libertatea cîmpiilor şi să se lase înhămat la construirea parcărilor de selgros:
frăţiorilor, a fost odată o vreme în care orice ciolavec înarmat cu o funie un morcov şi doi ochi de ţigan putea să fraierească un astfel de căruţ să părăsească libertatea cîmpiilor şi să se lase înhămat la construirea parcărilor de selgros:
- ce plm vrei? nu vezi că pasc şi mă pregătesc să bag gonetă? dă-te din faţă că ori o să-ţi pasc flocii de pe pieptu ofilit ori o să trec prin tine... în funcţie de ce o să vrea plm foarte curînd... oricum dă-te că-mi cam limitezi orizontu de la cîmpia mea cu iarbă pe care decît pasc şi alerg în fcţ. de plm...
- deci... ăăăă... (fîstîceală maximă)... am venit cu chestiile asta din mînă ca să încerc să te rog... sau dacă nu vrei, să încerc să te oblig... să...
- nu se-ncepe cu deci... deci fii mai explicit!
- păi bine...
- nu se-ncepe nici cu păi. ce plm învăţaţi voi în peştera ai frăţie? trăiţi nasol între lilieci şi păienjeni, locuiţi deja de x.000.000 de ani în propria balegă şi vă miraţi de fiecare dată că soarele răsare... eşti cam retard. noi în x.000.000 de ani am făcut deja distanţa pămînt-soare şi retur de cca 5 la puterea 5 ori asta doar păscînd şi băgînd gonetă p-acilea... vezi tu, eu gîndesc în baza 5 că doar atîtea picioare am...deci zi ce picioru meu vrei?
- încă de acu x.000.000 de ani tot ieșim noi din peșteră mînați în special de halena fetidă a femeilor care nu fac nimic și a gălăgiei pe care o fac înțelepții ăia care stau mai la intrare și care nu ies la vînătoare da conduc toată peștera și cum îți zic, io cu încă 3 frățiori vînăm mamut, veverițe, păsări, plantăm semințe prin fața peșterii și îi ținem pe toți ăia din peșteră de x.000.000 de ani și ne-am cam săturat să muncim în starea asta de stagnare generală și m-am gîndit io că tu ai putea să mă ajuți și în ultimii 12 ani am inventat împleteala asta din mînă și în ultimii 4 ani am reușit să pun în pămîntu din fața peșterii să crească chestiile astea portocalii care am văzut că ești tu mort după ele. și ziceam că dacă ne-am uni forțele ar merge totul mai bine, mai repede, ar exista progres, s-ar construi ceva mai trainic mai durabil și reciproc avantajos.
- hai să-ți zic eu ceva reciproc avantajos: îți copulez io o copită în cap acum și cînd te vei trezi din leșin, io voi fi la tine în spinare, nevestele mele vor fi îmbrăcate cu bikinii ăia mișto de leopard ai nevestelor tale, în cîrcă la nevestele tale, iar mînjii voștri o să-i care toată viața în cîrcă pe mînjii noștri și tot așa la nesfîrșit sau pînă veți fi extinși de pe fața planetei...
după x.000.000 de ani am intrat în curtea unei foste case boierești: curte de primire cu peron iar în ea corp principal cu sală, saloane, odăi, bae. fosta grădină spre care dădea un corp secundar cu bucătărie și odăi pentru safte. în spate fosta livadă și un corp anexă format din trei spații mari. și m-a străfulgerat imaginea pe care o vedeam pe interiorul pleoapelor: în primul o trăsură, în al doilea o sanie și în al treilea doi cai putere. care mai aveau voie să pască doar din iesle și să alerge doar prin peșteri fără tavane numite orașe.
merg cu mașina prin oraș și detectez un miros familiar. mă uit după gunoierniță și nu o văd nicăieri. și tot așa și coloana merge încet înainte. de unde oare o puți așa? era chiar în fața mea de vreo 5 minute, se tîra încet parcă spre eternitate. o basculantă care ducea ceva gri, atît de gri încît nu cerea pic de atenție. cerea atenție faptul că acel munte gri se balansa încet, se mișca împotriva mișcărilor basculantei, tresălta la fiecare hop, se aranja apoi natural și se oprea odată cu basculanta ca și cum ar fi fost viu. organe gri din care mai ieșea cîte o copită și cîte un bot se tot unduiau spre o groapă de gunoi sau vreo fabrică de clei în direcția policolor.
mărul se ține în palma făcută căuș; degetele mîinii trebuie ținute către exterior nu către el. te oprești la un metru în fața lui și va face el restu. cînd începe să mestece vei putea să te bagi pe sub capul lui, pieptul tău va atinge pieptul lui, vei putea să-l mîngîi și vei descoperi că nu ai suficiente mîini să-i înconjori gîtul. și dacă vei face suficientă liniște și îți vei lipi urechea de a lui vei auzi cum urlă în el gîndu ăsta: eu am construit toate peșterile cu care te lauzi tu azi...
erau vremuri frățiorilor cînd orice ciolavec putea să iasă din curtea lui și să vadă că strada e plină de harley davidsoane ale nimănui și tuturor. dintre care putea să și-l aleagă pe cel care îi plăcea cel mai mult. și pur și simplu să-l ia și să plece. gratis, downshifting, littlethinking, eco, bio...
nu reușesc să aflu cîți cai există pe planetă
ca să pot calcula de cîte parcări de selgros e nevoie ca să adăpostească toți caii ăștia
transformați în cai putere care să doarmă sub capotele de tablă
ale nimănui și tuturor
(...Unlike humans, horses do not sleep in a solid, unbroken period of time, but take many short periods of rest. Horses spend four to fifteen hours a day in standing rest, and from a few minutes to several hours lying down. Total sleep time in a 24-hour period may range from several minutes to a couple of hours, mostly in short intervals of about 15 minutes each. ...)
dedicat lui Buciuman și celor ca el, specii pe cale de apariție care vor construi o societate pentru o specie superioară
și în amintirea erelor ce s-au scurs inventînd funia, această primă roată.
cîte parcări?
- hai să-ți zic eu ceva reciproc avantajos: îți copulez io o copită în cap acum și cînd te vei trezi din leșin, io voi fi la tine în spinare, nevestele mele vor fi îmbrăcate cu bikinii ăia mișto de leopard ai nevestelor tale, în cîrcă la nevestele tale, iar mînjii voștri o să-i care toată viața în cîrcă pe mînjii noștri și tot așa la nesfîrșit sau pînă veți fi extinși de pe fața planetei...
după x.000.000 de ani am intrat în curtea unei foste case boierești: curte de primire cu peron iar în ea corp principal cu sală, saloane, odăi, bae. fosta grădină spre care dădea un corp secundar cu bucătărie și odăi pentru safte. în spate fosta livadă și un corp anexă format din trei spații mari. și m-a străfulgerat imaginea pe care o vedeam pe interiorul pleoapelor: în primul o trăsură, în al doilea o sanie și în al treilea doi cai putere. care mai aveau voie să pască doar din iesle și să alerge doar prin peșteri fără tavane numite orașe.
merg cu mașina prin oraș și detectez un miros familiar. mă uit după gunoierniță și nu o văd nicăieri. și tot așa și coloana merge încet înainte. de unde oare o puți așa? era chiar în fața mea de vreo 5 minute, se tîra încet parcă spre eternitate. o basculantă care ducea ceva gri, atît de gri încît nu cerea pic de atenție. cerea atenție faptul că acel munte gri se balansa încet, se mișca împotriva mișcărilor basculantei, tresălta la fiecare hop, se aranja apoi natural și se oprea odată cu basculanta ca și cum ar fi fost viu. organe gri din care mai ieșea cîte o copită și cîte un bot se tot unduiau spre o groapă de gunoi sau vreo fabrică de clei în direcția policolor.
mărul se ține în palma făcută căuș; degetele mîinii trebuie ținute către exterior nu către el. te oprești la un metru în fața lui și va face el restu. cînd începe să mestece vei putea să te bagi pe sub capul lui, pieptul tău va atinge pieptul lui, vei putea să-l mîngîi și vei descoperi că nu ai suficiente mîini să-i înconjori gîtul. și dacă vei face suficientă liniște și îți vei lipi urechea de a lui vei auzi cum urlă în el gîndu ăsta: eu am construit toate peșterile cu care te lauzi tu azi...erau vremuri frățiorilor cînd orice ciolavec putea să iasă din curtea lui și să vadă că strada e plină de harley davidsoane ale nimănui și tuturor. dintre care putea să și-l aleagă pe cel care îi plăcea cel mai mult. și pur și simplu să-l ia și să plece. gratis, downshifting, littlethinking, eco, bio...
nu reușesc să aflu cîți cai există pe planetă
ca să pot calcula de cîte parcări de selgros e nevoie ca să adăpostească toți caii ăștia
transformați în cai putere care să doarmă sub capotele de tablă
ale nimănui și tuturor
(...Unlike humans, horses do not sleep in a solid, unbroken period of time, but take many short periods of rest. Horses spend four to fifteen hours a day in standing rest, and from a few minutes to several hours lying down. Total sleep time in a 24-hour period may range from several minutes to a couple of hours, mostly in short intervals of about 15 minutes each. ...)
dedicat lui Buciuman și celor ca el, specii pe cale de apariție care vor construi o societate pentru o specie superioară
și în amintirea erelor ce s-au scurs inventînd funia, această primă roată.
cîte parcări?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu