miercuri, 16 martie 2011

distanțe

8 30 dorobanți

30 m ...
intră în cîmpul cortexului meu vizual. șiretul de la dreptul e desfăcut; la fiecare pas descrie un rotocol iar stîngul trece cu nonșalanță peste el. mă uit deja îngrozit la mișcarea haotic sacadat repetitivă a șiretului răsuflînd ușurat exact în ritmul nonșalant al stîngului abil sau norocos. consider că nu se face să strig pentru că este abia la
20 m ...
și mă gîndesc că nu vreau să o văd căzînd săraca. pentru că e absolut normală, absolut non-topmodel, absolut fericită, absolut senină și absolut mulțumită, cam în genul ăla în care nu reușesc absolut deloc să le prezinte pozele din revistele pentru femei. iar pe la
15 m ...
mă gîndesc că poate cade tîmpita exact în dreptul meu, pe mine, cu capu-n burta mea și o să trebuiască s-o prind, mă încordez și mă gîndesc că în încercarea ei disperată de a se agăța de umerii mei puternici sclupturali o să mă taie cu catarama de la ceas la jugulară și am să sîngerez pînă la moarte nerăsuflînd, cu ea în brațe, spunîndu-ne mult prea puține printre vreo trei scuze stîngace...
nu vreau să mor, sînt mult prea tînăr și am și doi copii, dar mi-ar plăcea s-o țin în brațe.
și pentru că a ajuns la
10 m
îmi zic că o mai las puțin și-apoi acționez
5 m ...
(arătînd cu degetul către dreptul apocaliptic) -să știți că aveți un șiret desfăcut!
(cu un zîmbet fermecător) - știu, mulțumesc, dar nu am chef acum. cînd voi ajunge...
-5 m ...
mă mai uit un pic după ea și parcă văd prin pantaloni cum o doare direct în bască.

marți, 15 martie 2011

.

ce-mi mai place mie cînd universul demonstrează că nu e dăloc haotic. că mai și așază lucrurile exact la locul lor. că măcar pentru un cimpanzeu s-a deranjat într-un mod magistral, circular, punctual, conplect. ca să mai putem vedea din cîndîncînd adevăru.

poză furată de pe net, cropuită, etc. în varianta originală se vedea că universu i-a dat să țină în mînă un lemn.
anu ăsta jimi hendrix ar fi făcut 69.
de æoni.

luni, 14 martie 2011

în concediu

discuție cu milica pe holu casei la opt dimineața:
- ce faci mă mamaie?
- ee... uite mă lupt cu viața, ce să fac!?
- păi nu știu io ce să-ți zic. sper să cîștige viața.

milica nu a rîs. n-am atins-o unde trebuie. milica nu este de partea întunecată a forței. milica e cel mai bun om pe care îl cunosc. mă enervează uneori de-mi sar capacele. și îmi dau seama din ce în ce mai tare că răutatea are foarte strîns de a face cu inteligența.
cînd sînt în concediu mă străduiesc din toate puterile să fiu prost. în restu timpului nu prea am încotro.

miercuri, 9 martie 2011

alilante chestii

aji vrea să am alte aripi care să mă ducă în alte locuri unde să pot să am și alte gînduri, că astea vechi m-a adus decît pînă aci ca să pot să-ți cer asta și mai departe simt io că nu o să mai facă față că li s-a ponosit penele. și încă o pereche și pentru nevastă-mea ca să se poată ținea după mine săraca. că e opt martie. realizez că din unghiu ăsta optu se vede culcat da poate rezolvi tu cumva. mulțumesc anticipat, atemporal, finit.