.

Am luat acest microb de pe la un curs de istorie la care am participat ocazional. Recunosc că sunt mai puțin atras de istorie decît de prezent și de ceea ce el poate genera în viitor; așa am fost dintotdeauna: am apreciat prezentul și prezența viitorului; absența trecutului nu m-a deranjat niciodată.



M-am întrebat de multe ori privind perechi dansînd tango care din ei trebuie să fie mai bun ca să iasă treaba bine: el sau ea? Și am concluzionat în urma unei analize cantitative că ea; deoarece cred că într-o sală de majoritari heterosexuali (ca în realitate, adică), majoritatea ochilor se vor uita în peste 50% din timp la femeie, prestația lui contînd mai puțin.
Revelația pe care mi-o dă filmul de mai sus este clară: m-am uitat și a doua oară, și cu toate greutățile impuse de amestecul meu tipic de hormoni, de data asta, m-am uitat numai la bărbat (adică doar la el). Și am ajuns la concluzia că în cazul particular al celor doi de mai sus, cred că sînt amîndoi identic de buni și e deja vorba doar de chimie. Și de fapt, de ce ar arde-o o zeiță cu un semizeu?

Și poate doar așa este de fapt un adevărat tango: egal.