.

pe la metrou

nimic nou

dorm lemn de obosit

ca un pinocchio amețit

de vise colorate și de valuri

care la mine sînt deobicei coșmaruri.

așa că poate e timpul să mai tatuăm și lucruri din viața altora, mai mici și mai puțin importanți. iacă ca deexempu un moment de călduros lamulțiani din viața unui protospermatozoar:

moment care dealtfel, după cum se vede și din imagine, ar trebui să ne învețe încă din frageda pruncie, iar celor care ca pleșu, manolescu, liiceanu, patapievici, ca noi, ca orice nea andrei sau nea gabi am început să uităm,
să ne reaminteascăcă:

cînd ne simțim cel mai:

în siguranță,

liniștiți,

cu toate alea asigurate,

fericiți,

realizați,

împliniți,

cu mari planuri de viitor,

pe care de cele mai multe ori le răcnim și în urechile celor care:

ne iubesc,

necondiționat,

uneori dezinteresat,

iar la cîteva ocazii special de nemeritate chiar total,

să ne reaminteascăcă:

1. s-ar putea să avem privirile nițel crucișe și să părem ușor retarzi.

2. aspectul general al imaginii noastre văzute de cei care ne iubesc să fie cam de căcat.

sfînta irina să vă aibă în pază.

și sfînta smaranda la fel :)