.

Îngăduieşte-mi să te venerez stăpână multiubită pentru că vindeci cu aerul prin care pluteşti pământul pe care l-am spurcat eu târându-mă. Pentru că parfumezi cu atingerea ta lumina pe care au îngreunat-o privirile ochilor mei buboşi, pentru că menţii viaţa în lucrurile pe care solzii mei le zgârie când mă zbat în grimasele abjecte cu care încerc să te fac atentă, că eşti atât de bună şi îmi permiţi să mă ghemuiesc la picioarele tale pătându-ţi... şamd.
Merită cu prisosinţă această rugăminte.
Suntem urâţi, violenţi, puţim, râgâim, ne băşim, ne cade pe faţa de masă, urlăm la copii lor, la ele, le urâm şi le învinuim pentru majoritatea eşecurilor noastre de bărbaţi în timp ce ne întoarcem ciorapii pe partea cealaltă ca să îi putem purta şi a doua zi, o altă zi glorioasă în care noi bărbaţii vom inventa alte tunuri care să omoare alţi copii ai altor femei la care urlă alţi bărbaţi urâţi.
Suntem atât de urâţi şi de violenţi încât, după ce prototipul a fost scos din fabrică, responsabilul cu şarja şi-a dat seama că ceva este în neregulă cu produsul; că dacă continuă producţia doar cu acest model unităţile se vor distruge între ele cuprinse de depresia şi disperarea de a trăi înconjurate doar de urâţenie violenţă şi mirosuri grele. Şi atunci a fabricat şi femeia. Şi a făcut-o frumoasă, răbdătoare şi plăcut mirositoare. Dar a făcut-o ceva mai proastă. Suficient de proastă ca să creadă că nu poate fi completă decât alături de ceva urât, violent, împuţit şi care o îmbăloşează cu gândurile lui lascive şi privirile buboase, ba chiar să şi iubească această ciupercă otrăvitoare. Atât de mult încât să facă alte ciuperci la fel ca cea care le-a îmbătat cu veninul şi pe care să le iubească şi mai mult în loc să le considere rebuturi provenite din spori neperformanţi.
Eu, dacă aş deveni brusc femeie aş fi suficient de deşteaptă încât nu m-aş uita niciodată la ceva atât de abject cum este un bărbat. Astfel, fiind frumoasă şi prin prisma experienţei acumulate ca bărbat aş fraieri o femeie şi aş lua-o de nevastă că ştiu deja cum se face. Aş face cu ea doar fete că mă pricep. Şi o spun aici sincer, m-aş purta frumos cu ea; suficient de frumos că aş aduce-o chiar în stare să îmi declame zilnic: Îngăduieşte-mi să te venerez stăpână multiubită pentru că ... (vezi mai sus) .
Şi cred că tot nevastă-mea ar fi prima vizată de acest experiment; e cea mai fraieră pe care am găsit-o până acum; cred că ar pune botu la mine şi în chip de femeie.
Până atunci îi îngădui să mă venereze în chip de bărbat. De ce or fi ales această cale, doar fabricantul lor poate răspunde; că doar femei sunt destule şi ar avea de unde să aleagă şi ele ceva bun. Mi-e milă amestecată cu scârbă de bietele femei.
Dacă vreodată se vor deştepta, bărbatul viitorului va fi femeie şi/sau nu va mai fi deloc. În grija lor cade această responsabilitate, că doar ele ştiu cum se face. Le înţeleg acum că îi fac pe unii homosexuali. E primul pas, suntem pe ducă, trăim ultimele clipe ale unor vremuri de aur pentru specia noastră, au început să se prindă.
Aşa că spălaţi-vă, puneţi chiloţi curaţi şi băgaţi textu: Îngăduieşte-mi să te venerez stăpână ...