evoluția subterană a cohortei

8 48 arunc o ultimă privire la cimitir dau gluga pe spate și cobor la metrou. coafura insistă.

pe peron nu știu de ce dar aji vrea să fie atît de cald ca să ne dezbrăcăm toți. repet, nu-mi dau seama încă de ce.

8 51 ce-mi place la max la ora asta e că metrou vine cum trebuie, e vrednic și eficient, la fel ca hamsterii care îl accesează ordonat pavlovian frenetic și eficient.

în vagon lovește aceeași senzație inexplicabilă de dorințe tropicale. îmi pică subit și cu groază aceeași fisă care i-a picat și lui morris zapp, grobianul meu preferat în timp ce se afla într-un vagon de avion: e plin de femei! alooo, adică sînt cca 90% adică dacă toate astea își sulesc click-ul și ne dau cu el sau cu cotoru de la cartea de rugăciuni la tîmplă, pînă la unirii ne-au terminat pe toți. e drept că dacă ar fi ceva mai dezbrăcate ar fi niște patimi mai acceptabile. unde te uiți numa frumusețe picior peste picior, adîncită în lecturare, cu căști adîncite în urechi, sacoșe adînci, priviri adînci și suflete.

8 56 unirii. am supraviețuit exact cît să văd că mi se confirmă teoria conspirației. peronul geme de progesteron; se deschide ușa din fața mea; urcă 20-25 femei și vreo 3 bărbați. la fel și pe la celelalte uși; coafura există; este chiar surprinzător să vezi cît sînt de puse la punct, aranjate, dichisite și curate, în special prin antiteză cu minoritarii cu priviri bovine înecate în alcoolemii, faze de gol și vise erotice, remanențe ale zilei anterioare și nopții ce i-a urmat; mirosuri, atitudini și schimonoseli ce nu pot fi mascate în spatele privirilor flămînde pe care îmi dau seama că nici la sfîrșitul evoluției noastre ca semi-specie nu vom fi învățat să le putem ascunde.

sexul slab a pornit spre muncă; sexul frumos se gîndește deja la următorul șpriț. femeia este catîrul tunat al vremurilor contemporane; bărbatul tot birjar a rămas. ce părere ar avea domnul darwin despre modul în care evoluează lucrurile? dar doamna darwin? parcă era o vreme în care sub-specia la care mă refer nu avea voie să părăsească incinta în care era lăsată să se joace cu focul, carnea și păstîrnacul fiindu-i atît de la îndemînă descoperirea puterii inestimabile și universale a aburului, acest motor care a catapultat calul în rezervațiile naturale, birjarii în rezervațiile politice și femeia de serviciu prin rezervațiile industriale.

cel puțin pe sub pămîntul pe unde merg io femeia e pe un trend ascendent; bărbatul plutește în derivă adică un pic la vale, valea progresului postdiluvian pe care l-a creat, acest vagon care îl va duce cu siguranță la o mare unde poate va fi și o plajă plină doar cu femei dezbrăcate.

mulțumesc universului pentru modul părtinitor, lipsit de eleganță și aproape brutal în care a rezolvat dimorfismul sexual la specia mea.