101

poză furată de pe net fără știrea artistului popular (nu cred c-am scris cum trebuie) și modificată în fotoșop fără licență

mă sui în 101 la titan pe la ușa din fund, taxez și mă bag la mijloc la geam în picioare, voinicește că sînt tînăr și e dăsta modern și se vede mișto cu coatele pe bară. și mă to-ot uit io așa ca proasta aiurea-n tramvai prin autobuz și pe geam și autobuzu merge-merge și-acu prin IOR, pe la potcoavă și pe la stopuri și prin stații și ăla pune frîne ca la țară și tîrtîrîtr și florării cu flori frumoase și tot așa și pe la muncii și mă mai uit pe la bulane la șoferițele simpatice care nu știu cît sînt ele de simpatice că vorbesc nervoase la telefonu mobil și hophophop și dăișidăi pînă la stop la socului cînd să facă stînga pe pantilimon și stă. mă bag la ușă că la delfinului cobor și mai dau un ochi roată prin vagon ezact cît să văz că un pulifrix cam de-o seamă cu mine ce urcase-n urma mea prin fund tot la titan își termina de bătut ultimele 3/4 dintr-o megacruce și-și punea pe cap la loc căciula penală. ceva filează la mansardă așa că bag o recapitulare succintă de la creerul gustos și fără os iar la derulare să te ții frăție scene de fellini. printre imagini mergînd îndărăt cu oameni flori frumusțile patriei și scene hardcore cu șoferițe, eros și tanatos ramazzotti cîntînd la boxele din capu meu și filme cu cosmogonie, tot apărea acest pulifrix bătînd la cruci și punînd la loc coket căciula lăsînd aerului vizual un splendid moț de băcăuan. eliminînd ceilalți paraziți neinteresanți din filmul ăsta mut cu fut a reieșit la o analiză mai minuțioasă că habotnicu de cum a urcat în vagon a tot bătut la cruci la fiece măreață sau hidoasă de biserică (scuzați) care apărea în fața orizontului său nelimitat de credință. analizez rapid oponentu și ca să știm cum stăm reiese că e exact genul de curățel cumințel situat la granița delicată dintre gherțoi cocalar și om truditor lipsit de mijloace și noroc dar cu mari speranțe că corectitudinea, munca, cinstea și ... și etc și chiar dacă uneori s-a mai întîmplat să ... și ..., dar el totuși a încercat să ... și ... și el crede că va reuși iar dacă la un moment dat se va întîmpla să ... și ... și ... și mai ales dacă în toate astea îl ajută și dumnezeu, pentru că să știți el se roagă TOT TIMPUL la dumnezeu, ... . 

pornește autobuzu moment în care mă desprind. mă pogor prin tavanu din plastic și aluminiu dumnezeiesc al autobuzului dumnezeiesc; sunt gol și maiestuos am bazinul înfășurat într-o eșarfă de hipster cu modele geometrice ca să se vadă că sînt dumnezeul anului 2011 dar oamenii să nu fie îngroziți de imaterialitatea mea sexuală; țin în mînă cheile de la univers la care am pus azi ca breloc o supernovă în formă de emoticon ca să par șimai uman; mă stabilizez în plutire la exact 3.14159265 cm de podeaua autobuzului; sînt exact de 1.61803398 ori mai mare decît mine cel îmbrăcat care stă holbîndu-se de pe scara de la ușa din mijloc și pe care pentru lucruri numai de noi doi știute dacă nu mi-ar fi așa simpatic acum pe loc ar trebui să-l trăznesc; singura diferență e cred evidentă și e doo: par mult mai matur (a nu se înțelege bătrîn), am un corp mult mai atletic și binențeles am barbă. materializez un fulger globular ca să-mi dea în zona feței un accent de lumină caldă de jos în sus ca în filmele cu vampiri  romantici și să mai distragă atenția de la eșarfă, niște spirale cosmice formate din arome de aromoterapie cosmică, făcui să fu și niște lumină obișnuită ca să fie mai multă lumină să se vadă mai bine toate astea, îmi împing un pic intenționat ochii afară din orbite și grăiesc cu o voce puternică dar calmă și părintească pulifrixului aplecîndu-mă către el: FIULE! îi zboară evident căciula și se sparge geamu din spate de la autobuz dar îl fac miraculos la loc și zic: fiule! eu sînt dumnezeu tău și-al mătii de prost și handicapat ce ești. de ce ți-am dat io mă vită doo mîini mă? ca să te ții cu una de bară și cu ailaltă să faci cruci sau ca să cari și tu ceva de colo colo, să muncești să produci, să mîngîi și tu un copil, o femeie, ceva, ai? sacoșă n-ai, rucsac n-ai,  da altfel te vaiți că n-ai noroc și stai cu mîna la căciulă. e lasă că azi ți se va schimba definitiv norocu. de ce ți-am dat io ție creier mă buturugă ce ești ca să-ți bați tu joc de el, ai? tot liberu ăla arbitru al tău a fost ocupat de la titan pînă colea cu bazaconii neimportante inventate de retarzi înfricoșați de apus și precesiunea echinocțiilor și ai uitat să privești gratis și fără nici o implicație consecință sau urmare personală sau universală minunățiile pe care EU m-am chinuit șase zile întregi să le pun în fiecare lucru pentru tine ca tu să iei aminte și să înveți, să fii mai bun și mai împlinit, că d-aia te-am făcut om și nu bacterie flocoasă de antarctica boule. tu știi cît era ziua de lungă băi pulă pă vremea aia ă? aud? tu știi bă cît mi-a luat mie să fac femeia, ce rateuri monstruoase și muncă de reproiectare am dus ca să ai tu la ce te uita moca acum și să devii mai bun strict prin această modalitate simplă? vezi ce soluții elegante m-am căznit io să dau? și tu cum îmi mulțumești? te caci spiritual vorbind pe toate astea, ești un prost într-un autobuz care de un sfert de oră nu ai gîndit nimic interesant, șabloane, șabloane și iar șabloane. păi cum o să facem noi astfel progres? cum o să dăm lumii ceva de soi dacă acționăm așa? ce ești tu? o carcasă cu un soft învechit; nevastă nu, copii nu, stai cu ăia bătrîni și freci mentosanu de grumazu la pisică toată ziua. lumea a evoluat mă gibonule. mai pune mîna și citește și tu o carte, bagă un film, dă drumu la niște dileme, la niște întrebări existențiale, mai citim din hawking că d-aia mă căznesc cu el săracu de-atîta timp să-i fie bine și să nu dea colțu, pentru dalde tine bă. și tu cum îmi mulțumești? la propriu. adică zici mersi șefu. și mai ai pretenția să ceri. e hai că mă cam enervezi și mai am și altele de făcut și cum sînt bun și iubesc cel mai mult omul așa cum se cunoaște deja am să te rezolv cu toate rugăciunile acum pe loc aici ca să nu mai știu de tine nimic niciodată. ia să văd ce a pus petrică aici în buzunaru de la eșarfă, așa... e dosaru tău. prima pagină, așaaa, născut la, fiu al și a, mmm, daaa, mai departe... 4 ani și două luni, ... cu bunica la biserică, ... grădiniță, ... sfînta cruce, ... împărtășanie, ... bă și sfîntu petru ăsta frate ce ține el cont de toate că... AHA uite aici! Aaaa păi nu știu cum să-ți explic io ție dar asta va rezolva tot într-o manieră extrem de circulară și elegantă. Deci 6 ani și 8 luni rugăciune. uite-o aici; e scrisu tău da, ca să nu zici. deci revin, rugăciune. mă rog formule de introducere, bla bla, așa, dadada  unde era, aha, da uite aici este, uite-o, salvarea mea, e la catastif deci e act oficial: 

... eu sînt prost, tu fă-mă mare,

eu sînt mic tu fă-mă tare.

- A-PRO-BAT!!!

pentru că s-a oprit în stație și deschisese și ușile n-am mai putut să stau să-mi imaginez și urmarea că aveam ceva treabă.

mulțumesc universului că se învîrte doar pentru mine. și doar cînd vreau eu. și pentru că știu că o va face cît voi trăi eu. pentru mine doar asta este arhisuficient. restul nu contează chiar atît de mult ; că am mai fost și înainte sub formă de atomi și că voi mai fi și după e liniștitor, dar nu la fel de bun ca viața de om. mulțumesc deasemenea că nu am fost primul om și că nu voi fi ultimul. mulțumesc ălora dinainte că au făcut ce am găsit io, iar ălora de urmează sper să le folosească ce las io. (ca o paranteză la cugetările astea cosmice, știu că niște băieți născuți deja chiar vor folosi cu plăcere ce las io în urmă. lor le doresc să fie mai calitativi ca mine).

iar lu pulifrix și celorlalți ca el, habotnici cu basca în mînă și îmbrobodite care încearcă să vadă lumina, le doresc adevăr.