OOoo, ce onoare îmi faceți. dar poftiți, poftiți... hai, cu curaj și voie bună...
bine ați venit și pe la mine!
aceasta e planeta mea proprie și personală care stă agățată de un fir invizibil direct din mijlocul județului ialomița către nicăieri și către univers în același timp. astăzi vă prezint lacul din care îmi adăp caii invizibili și în care îmi îmbăiez uneori corpul astral care în neterminabila lui nesimțire eternă, de un număr aproape incert de ori s-a pișat în această splendidă apă. nu vă recomand deci să faceți baie, dar puteți bea liniștiți, mai ales dacă sînteți ioghini.
și e bine să aveți grijă și pe unde călcați...
așa. acum e bine. plimbare plăcută, o zi bună
și binențeles, eternul...
ne mai vedem.
P.S.: nu aruncați gunoaie că dau drumu cîinelui surdo-mut care nu răspunde la comanda undo!
2 comentarii:
Aveam si io (am!) un pamantzel mic cat un buric undeva prin Ialomitza, pe care il loai ca era la balta, da' balta era artificiala si era de drenat alte paraie, balti, cataclisme. Ei bine, moncher, mi-au supt balta. Ramasei fara sturionii din fund de curte. Sa mai ai incredere sa faci investitii in terenuri romanesti. Hai bafta.
mulţumesc
Trimiteți un comentariu