miercuri, 29 aprilie 2009

.

Vreau să fiu o zi ciocoi.
Să dorm greu, urât, chinuit de griji monstruoase.
Sunt în schimb un găinar mărunt. Nu am reuşit să arunc nici o piatră suficient de performantă ca să se transforme în bumerang. Dorm bine şi mă trezesc plictisit. Vreau să fiu ciocoi, să mă trezesc a doua zi, să ascult asta http://www.youtube.com/watch?v=DzouReEhSpo&feature=related
şi să mă bucur că am ce face.

Un comentariu:

Elena Pasima spunea...

Nu vad cum poti sa relationezi ciocoizarea matale cu istoria cumplita a unei tari sinistre. Ai chef de un pic de fascism, de nitica junta militara? Vezi ca de la cutremurul din Chile, militarii sunt din nou pe pozitie. Si e vorba de aceeasi gasca de a terorizat Argentina. Doua guverne criminale care in 76 au asasinat tot ce avea studii. Militarii din Argentina aruncau din avion studentii pe teritoriul Chile al lui Pinochet. Cantecelul ala e prea amar. Nu ti-e de-ajuns betegeala Romanichii?