. (capra calcă piatra)

apus

.

cred că dacă o să mor zilele astea nici nu o să-mi dau seama

of

.

să încercăm să nu mai vedem                                                                                       doar

jumătatea plină                                                                                                   cu căcat

                                                                 a paharului

.

paralel cu solul, perpendicular pe cer.

.

pe la metrou

nimic nou

dorm lemn de obosit

ca un pinocchio amețit

de vise colorate și de valuri

care la mine sînt deobicei coșmaruri.

așa că poate e timpul să mai tatuăm și lucruri din viața altora, mai mici și mai puțin importanți. iacă ca deexempu un moment de călduros lamulțiani din viața unui protospermatozoar:

moment care dealtfel, după cum se vede și din imagine, ar trebui să ne învețe încă din frageda pruncie, iar celor care ca pleșu, manolescu, liiceanu, patapievici, ca noi, ca orice nea andrei sau nea gabi am început să uităm,
să ne reaminteascăcă:

cînd ne simțim cel mai:

în siguranță,

liniștiți,

cu toate alea asigurate,

fericiți,

realizați,

împliniți,

cu mari planuri de viitor,

pe care de cele mai multe ori le răcnim și în urechile celor care:

ne iubesc,

necondiționat,

uneori dezinteresat,

iar la cîteva ocazii special de nemeritate chiar total,

să ne reaminteascăcă:

1. s-ar putea să avem privirile nițel crucișe și să părem ușor retarzi.

2. aspectul general al imaginii noastre văzute de cei care ne iubesc să fie cam de căcat.

sfînta irina să vă aibă în pază.

și sfînta smaranda la fel :)

.

gunoiul nedus al zilei de ieri poate fi cina romantică a zilei de azi.

nesincronizare

este atunci cînd unul dintre interlocutori nu mai poate înţelege nimic
din TOT ceea ce a zis celălalt pînă atunci.


divorţul e rezultatul exhaustiv al unei nesincronizări.

.anterioare.

sînt înconjurat de divorțați.

un trabuc cu viagra și un coniac cu redbull vă rog

io ( 35, matur responsabil ): - cîți ani crezi că am io mă maria?

maria ( 7;3 ani, după o pauză de îngîndurare întrebătoare și cută mică pe frunte ):  - 70 ?!?

io: - păi dacă io am 70, maică-ta cît crezi că are?

maria: - la fel!

io: - păi atunci tataie victor (socru, 65) cîți ani crezi că are?

maria: - ...?

io: - și mamaie lucica (mamă socru 85) cîți ani o avea?

maria: - mulți!

io : - da tu cît crezi mă maria că trăiește un om?

maria: - nu știu. ăăă 100?

s-a tatuat acest dialog pentru că ar fi păcat să se dea complet uitării. între timp io am făcut 36, copilului i s-a explicat din păcate pînă la completa înțelegere cum stă treaba cu vîrstele, nevasta a început să-mi albească. sînt supărat și mă simt bătrîn din cauza asta.

pe copilul semiconștient mă văd de multe ori strîngîndu-l de gît pînă deschide gurița obraznică în căutare disperată de aer; iar din guriță iese o boxă mică ca o guriță mai mică de alien iar din boxă se aude vocea maimuțărită a lu mick jagger urlînd la maxim cu obrăznicie maximă:

- ti-i-i-ime is on my si-ide, yes it iis... și la fe-e-e-el și ne-vas-tă-taa, yes it iis.

e ipotetic binențeles, n-am cum s-o strîng de gît că e nevastă-mea tot timpu acolo lîngă ea să o apere, dispunînd de tot arsenalul invincibil arhicunoscut la care s-au mai adăugat și niște ițe albe de război psihologic.