.

să încercăm să nu mai vedem                                                                                       doar

jumătatea plină                                                                                                   cu căcat

                                                                 a paharului

.

paralel cu solul, perpendicular pe cer.

.

pe la metrou

nimic nou

dorm lemn de obosit

ca un pinocchio amețit

de vise colorate și de valuri

care la mine sînt deobicei coșmaruri.

așa că poate e timpul să mai tatuăm și lucruri din viața altora, mai mici și mai puțin importanți. iacă ca deexempu un moment de călduros lamulțiani din viața unui protospermatozoar:

moment care dealtfel, după cum se vede și din imagine, ar trebui să ne învețe încă din frageda pruncie, iar celor care ca pleșu, manolescu, liiceanu, patapievici, ca noi, ca orice nea andrei sau nea gabi am început să uităm,
să ne reaminteascăcă:

cînd ne simțim cel mai:

în siguranță,

liniștiți,

cu toate alea asigurate,

fericiți,

realizați,

împliniți,

cu mari planuri de viitor,

pe care de cele mai multe ori le răcnim și în urechile celor care:

ne iubesc,

necondiționat,

uneori dezinteresat,

iar la cîteva ocazii special de nemeritate chiar total,

să ne reaminteascăcă:

1. s-ar putea să avem privirile nițel crucișe și să părem ușor retarzi.

2. aspectul general al imaginii noastre văzute de cei care ne iubesc să fie cam de căcat.

sfînta irina să vă aibă în pază.

și sfînta smaranda la fel :)

.

gunoiul nedus al zilei de ieri poate fi cina romantică a zilei de azi.

nesincronizare

este atunci cînd unul dintre interlocutori nu mai poate înţelege nimic
din TOT ceea ce a zis celălalt pînă atunci.


divorţul e rezultatul exhaustiv al unei nesincronizări.

.anterioare.

sînt înconjurat de divorțați.

un trabuc cu viagra și un coniac cu redbull vă rog

io ( 35, matur responsabil ): - cîți ani crezi că am io mă maria?

maria ( 7;3 ani, după o pauză de îngîndurare întrebătoare și cută mică pe frunte ):  - 70 ?!?

io: - păi dacă io am 70, maică-ta cît crezi că are?

maria: - la fel!

io: - păi atunci tataie victor (socru, 65) cîți ani crezi că are?

maria: - ...?

io: - și mamaie lucica (mamă socru 85) cîți ani o avea?

maria: - mulți!

io : - da tu cît crezi mă maria că trăiește un om?

maria: - nu știu. ăăă 100?

s-a tatuat acest dialog pentru că ar fi păcat să se dea complet uitării. între timp io am făcut 36, copilului i s-a explicat din păcate pînă la completa înțelegere cum stă treaba cu vîrstele, nevasta a început să-mi albească. sînt supărat și mă simt bătrîn din cauza asta.

pe copilul semiconștient mă văd de multe ori strîngîndu-l de gît pînă deschide gurița obraznică în căutare disperată de aer; iar din guriță iese o boxă mică ca o guriță mai mică de alien iar din boxă se aude vocea maimuțărită a lu mick jagger urlînd la maxim cu obrăznicie maximă:

- ti-i-i-ime is on my si-ide, yes it iis... și la fe-e-e-el și ne-vas-tă-taa, yes it iis.

e ipotetic binențeles, n-am cum s-o strîng de gît că e nevastă-mea tot timpu acolo lîngă ea să o apere, dispunînd de tot arsenalul invincibil arhicunoscut la care s-au mai adăugat și niște ițe albe de război psihologic.

distanțe

8 30 dorobanți

30 m ...

intră în cîmpul cortexului meu vizual. șiretul de la dreptul e desfăcut; la fiecare pas descrie un rotocol iar stîngul trece cu nonșalanță peste el. mă uit deja îngrozit la mișcarea haotic sacadat repetitivă a șiretului răsuflînd ușurat exact în ritmul nonșalant al stîngului abil sau norocos. consider că nu se face să strig pentru că este abia la

20 m ...

și mă gîndesc că nu vreau să o văd căzînd săraca. pentru că e absolut normală, absolut non-topmodel, absolut fericită, absolut senină și absolut mulțumită, cam în genul ăla în care nu reușesc absolut deloc să le prezinte pozele din revistele pentru femei. iar pe la

15 m ...

mă gîndesc că poate cade tîmpita exact în dreptul meu, pe mine, cu capu-n burta mea și o să trebuiască s-o prind, mă încordez și mă gîndesc că în încercarea ei disperată de a se agăța de umerii mei puternici sclupturali o să mă taie cu catarama de la ceas la jugulară și am să sîngerez pînă la moarte nerăsuflînd, cu ea în brațe, spunîndu-ne mult prea puține printre vreo trei scuze stîngace...

nu vreau să mor, sînt mult prea tînăr și am și doi copii, dar mi-ar plăcea s-o țin în brațe.

și pentru că a ajuns la

10 m

îmi zic că o mai las puțin și-apoi acționez

5 m ...

(arătînd cu degetul către dreptul apocaliptic) -să știți că aveți un șiret desfăcut!

(cu un zîmbet fermecător) - știu, mulțumesc, dar nu am chef acum. cînd voi ajunge...

-5 m ...
mă mai uit un pic după ea și parcă văd prin pantaloni cum o doare direct în bască.

.

ce-mi mai place mie cînd universul demonstrează că nu e dăloc haotic. că mai și așază lucrurile exact la locul lor. că măcar pentru un cimpanzeu s-a deranjat într-un mod magistral, circular, punctual, conplect. ca să mai putem vedea din cîndîncînd adevăru.

poză furată de pe net, cropuită, etc. în varianta originală se vedea că universu i-a dat să țină în mînă un lemn.

anu ăsta jimi hendrix ar fi făcut 69.

de æoni.

în concediu

discuție cu milica pe holu casei la opt dimineața:

- ce faci mă mamaie?

- ee... uite mă lupt cu viața, ce să fac!?

- păi nu știu io ce să-ți zic. sper să cîștige viața.

milica nu a rîs. n-am atins-o unde trebuie. milica nu este de partea întunecată a forței. milica e cel mai bun om pe care îl cunosc. mă enervează uneori de-mi sar capacele. și îmi dau seama din ce în ce mai tare că răutatea are foarte strîns de a face cu inteligența.

cînd sînt în concediu mă străduiesc din toate puterile să fiu prost. în restu timpului nu prea am încotro.

alilante chestii

aji vrea să am alte aripi care să mă ducă în alte locuri unde să pot să am și alte gînduri, că astea vechi m-a adus decît pînă aci ca să pot să-ți cer asta și mai departe simt io că nu o să mai facă față că li s-a ponosit penele. și încă o pereche și pentru nevastă-mea ca să se poată ținea după mine săraca. că e opt martie. realizez că din unghiu ăsta optu se vede culcat da poate rezolvi tu cumva. mulțumesc anticipat, atemporal, finit.