.

şi marele premiu de anul acesta se duce, probabil aţi ghicit, ...

LAAA: (surle, trîmbiţe, tot tacîmu; ţambal, baterie, chitară electrică, IRIS cu soprane, oboi şi violoncel, Freddie Mercury sculat din groapă, dansînd cu Michael Jackson pe mormîntul lui J. D. Salinger, Einstein maimuţărindu-se din faţa urnei în care băga votul cu Băsescu ştampilat, fetele mele spărgînd cu toporul pianina sub privirile materne ale primei mele soţii, la televizor e Apocalypse Now, pe hol e cîinele, la laptop e Pitici Gratis şi Rezistenţa Urbană, la bucătărie e radioul de unde se vor auzi:)

... SURLE, TRÎMBIŢE, marele PAM-PAM de final...

şi anunţul de maximă importanţă umană ...

 

.

If you design the object without the financing, you’re an academic; if you design the marketing without the object you’re a politician; if you design the financing without the object, you’re a capitalist.  

- ‘How to Make Unsolicited Architecture’, Volume magazine, 2007. via rory hyde dot com blog

.

constelații

de văzut aici

point de vue

il n'y a pas d'art érotique. Il n'y a que l'art. Il peut bien sûr être érotique. Question de point de vue... sur l'art.

.

http://vimeo.com/3568757

pritzker

ești bătrîn, o arzi aiurea prin casă tîrîndu-ți șlapii de la veceu către canapea și vezi că pe covor nepoții se joacă cu chestia de mai sus tocmai în momentul cînd aceasta dispare sub cea mai grea bibliotecă pe care o viață te-ai chinuit s-o umpli. vena de pe frunte se umflă alarmant de tare dar te liniștește certitudinea că nu ai trăit degeaba.
ești bătrîn, o arzi aiurea prin casă etc și vezi că pe covor nepoții se joacă cu un muc. vena cavă se umflă alarmant de tare și te răscolește bucuria văzînd că nu ai trăit degeaba.

.

Şi un fel de răspuns la postul anterior:

“I asked the brick, ‘What do you like, brick?’ And brick said, ‘I like an arch.’" - Louis Kahn

.

Dacă blogul ăsta mai are şi alţi vizitatori în afară de mine, cred că este util să afle de Koolhaas Houselife, un film de Ila Beka şi Louise Lemoine pe care l-am văzut ieri la Anuala de Arhitectură Bucureşti şi care m-a impresionat profund. Este o metaforă despre o casă şi modul în care viaţa decurge în ea; despre frumos şi funcţional; despre o estetică surprinsă din multiple unghiuri care impun multiple senzaţii şi sentimente, multe contradictorii . Rămâne ca fiecare să-şi dea cu părerea, lucru pe care vă invit să-l faceţi vizitând anuala, cu atât mai mult cu cât la noapte este deschisă alături de muzee.
Pentru cei care nu pot sau care află prea târziu:
http://www.anuala.ro/
http://www.anuala.ro/2009/koolhaas_houselife/
Şi siteul oficial al filmului, care oricum, merită văzut:
http://www.koolhaashouselife.com/index.html

mândrie prejudecată

Mândrie prejudecată sau mai bine zis mândrie cu premeditare. E plăcut să ştii că ceva personal, făcut cu mâna şi cu capul propriu îţi va supravieţui multă vreme, mai mult poate şi ca urmaşii oameni. Într-o lume în care multe tind să devină efemere eu am fost ca să zic aşa, ales. Fără să fiu un fanatic al genului ci mai degrabă un moderat, mi-am dat silinţa să iasă bine; pentru că în fond va fi locuită de ceva pentru care mulţi au respect. Şi se va privi şi intra înăuntru cu respect. Petru aceia şi cu speranţa că nu se vor mai naşte imbecili care să demoleze în numele unui om nou, o dedic,
cu mândrie

.

.

Arhitectura este o capcană pentru lumină. Unii sunt vânători foarte pricepuţi:

http://www.marciokogan.com/