nesincronizare

este atunci cînd unul dintre interlocutori nu mai poate înţelege nimic
din TOT ceea ce a zis celălalt pînă atunci.


divorţul e rezultatul exhaustiv al unei nesincronizări.

.anterioare.

sînt înconjurat de divorțați.

alilante chestii

aji vrea să am alte aripi care să mă ducă în alte locuri unde să pot să am și alte gînduri, că astea vechi m-a adus decît pînă aci ca să pot să-ți cer asta și mai departe simt io că nu o să mai facă față că li s-a ponosit penele. și încă o pereche și pentru nevastă-mea ca să se poată ținea după mine săraca. că e opt martie. realizez că din unghiu ăsta optu se vede culcat da poate rezolvi tu cumva. mulțumesc anticipat, atemporal, finit.

evoluția subterană a cohortei

8 48 arunc o ultimă privire la cimitir dau gluga pe spate și cobor la metrou. coafura insistă.

pe peron nu știu de ce dar aji vrea să fie atît de cald ca să ne dezbrăcăm toți. repet, nu-mi dau seama încă de ce.

8 51 ce-mi place la max la ora asta e că metrou vine cum trebuie, e vrednic și eficient, la fel ca hamsterii care îl accesează ordonat pavlovian frenetic și eficient.

în vagon lovește aceeași senzație inexplicabilă de dorințe tropicale. îmi pică subit și cu groază aceeași fisă care i-a picat și lui morris zapp, grobianul meu preferat în timp ce se afla într-un vagon de avion: e plin de femei! alooo, adică sînt cca 90% adică dacă toate astea își sulesc click-ul și ne dau cu el sau cu cotoru de la cartea de rugăciuni la tîmplă, pînă la unirii ne-au terminat pe toți. e drept că dacă ar fi ceva mai dezbrăcate ar fi niște patimi mai acceptabile. unde te uiți numa frumusețe picior peste picior, adîncită în lecturare, cu căști adîncite în urechi, sacoșe adînci, priviri adînci și suflete.

8 56 unirii. am supraviețuit exact cît să văd că mi se confirmă teoria conspirației. peronul geme de progesteron; se deschide ușa din fața mea; urcă 20-25 femei și vreo 3 bărbați. la fel și pe la celelalte uși; coafura există; este chiar surprinzător să vezi cît sînt de puse la punct, aranjate, dichisite și curate, în special prin antiteză cu minoritarii cu priviri bovine înecate în alcoolemii, faze de gol și vise erotice, remanențe ale zilei anterioare și nopții ce i-a urmat; mirosuri, atitudini și schimonoseli ce nu pot fi mascate în spatele privirilor flămînde pe care îmi dau seama că nici la sfîrșitul evoluției noastre ca semi-specie nu vom fi învățat să le putem ascunde.

sexul slab a pornit spre muncă; sexul frumos se gîndește deja la următorul șpriț. femeia este catîrul tunat al vremurilor contemporane; bărbatul tot birjar a rămas. ce părere ar avea domnul darwin despre modul în care evoluează lucrurile? dar doamna darwin? parcă era o vreme în care sub-specia la care mă refer nu avea voie să părăsească incinta în care era lăsată să se joace cu focul, carnea și păstîrnacul fiindu-i atît de la îndemînă descoperirea puterii inestimabile și universale a aburului, acest motor care a catapultat calul în rezervațiile naturale, birjarii în rezervațiile politice și femeia de serviciu prin rezervațiile industriale.

cel puțin pe sub pămîntul pe unde merg io femeia e pe un trend ascendent; bărbatul plutește în derivă adică un pic la vale, valea progresului postdiluvian pe care l-a creat, acest vagon care îl va duce cu siguranță la o mare unde poate va fi și o plajă plină doar cu femei dezbrăcate.

mulțumesc universului pentru modul părtinitor, lipsit de eleganță și aproape brutal în care a rezolvat dimorfismul sexual la specia mea.

101

poză furată de pe net fără știrea artistului popular (nu cred c-am scris cum trebuie) și modificată în fotoșop fără licență

mă sui în 101 la titan pe la ușa din fund, taxez și mă bag la mijloc la geam în picioare, voinicește că sînt tînăr și e dăsta modern și se vede mișto cu coatele pe bară. și mă to-ot uit io așa ca proasta aiurea-n tramvai prin autobuz și pe geam și autobuzu merge-merge și-acu prin IOR, pe la potcoavă și pe la stopuri și prin stații și ăla pune frîne ca la țară și tîrtîrîtr și florării cu flori frumoase și tot așa și pe la muncii și mă mai uit pe la bulane la șoferițele simpatice care nu știu cît sînt ele de simpatice că vorbesc nervoase la telefonu mobil și hophophop și dăișidăi pînă la stop la socului cînd să facă stînga pe pantilimon și stă. mă bag la ușă că la delfinului cobor și mai dau un ochi roată prin vagon ezact cît să văz că un pulifrix cam de-o seamă cu mine ce urcase-n urma mea prin fund tot la titan își termina de bătut ultimele 3/4 dintr-o megacruce și-și punea pe cap la loc căciula penală. ceva filează la mansardă așa că bag o recapitulare succintă de la creerul gustos și fără os iar la derulare să te ții frăție scene de fellini. printre imagini mergînd îndărăt cu oameni flori frumusțile patriei și scene hardcore cu șoferițe, eros și tanatos ramazzotti cîntînd la boxele din capu meu și filme cu cosmogonie, tot apărea acest pulifrix bătînd la cruci și punînd la loc coket căciula lăsînd aerului vizual un splendid moț de băcăuan. eliminînd ceilalți paraziți neinteresanți din filmul ăsta mut cu fut a reieșit la o analiză mai minuțioasă că habotnicu de cum a urcat în vagon a tot bătut la cruci la fiece măreață sau hidoasă de biserică (scuzați) care apărea în fața orizontului său nelimitat de credință. analizez rapid oponentu și ca să știm cum stăm reiese că e exact genul de curățel cumințel situat la granița delicată dintre gherțoi cocalar și om truditor lipsit de mijloace și noroc dar cu mari speranțe că corectitudinea, munca, cinstea și ... și etc și chiar dacă uneori s-a mai întîmplat să ... și ..., dar el totuși a încercat să ... și ... și el crede că va reuși iar dacă la un moment dat se va întîmpla să ... și ... și ... și mai ales dacă în toate astea îl ajută și dumnezeu, pentru că să știți el se roagă TOT TIMPUL la dumnezeu, ... . 

pornește autobuzu moment în care mă desprind. mă pogor prin tavanu din plastic și aluminiu dumnezeiesc al autobuzului dumnezeiesc; sunt gol și maiestuos am bazinul înfășurat într-o eșarfă de hipster cu modele geometrice ca să se vadă că sînt dumnezeul anului 2011 dar oamenii să nu fie îngroziți de imaterialitatea mea sexuală; țin în mînă cheile de la univers la care am pus azi ca breloc o supernovă în formă de emoticon ca să par șimai uman; mă stabilizez în plutire la exact 3.14159265 cm de podeaua autobuzului; sînt exact de 1.61803398 ori mai mare decît mine cel îmbrăcat care stă holbîndu-se de pe scara de la ușa din mijloc și pe care pentru lucruri numai de noi doi știute dacă nu mi-ar fi așa simpatic acum pe loc ar trebui să-l trăznesc; singura diferență e cred evidentă și e doo: par mult mai matur (a nu se înțelege bătrîn), am un corp mult mai atletic și binențeles am barbă. materializez un fulger globular ca să-mi dea în zona feței un accent de lumină caldă de jos în sus ca în filmele cu vampiri  romantici și să mai distragă atenția de la eșarfă, niște spirale cosmice formate din arome de aromoterapie cosmică, făcui să fu și niște lumină obișnuită ca să fie mai multă lumină să se vadă mai bine toate astea, îmi împing un pic intenționat ochii afară din orbite și grăiesc cu o voce puternică dar calmă și părintească pulifrixului aplecîndu-mă către el: FIULE! îi zboară evident căciula și se sparge geamu din spate de la autobuz dar îl fac miraculos la loc și zic: fiule! eu sînt dumnezeu tău și-al mătii de prost și handicapat ce ești. de ce ți-am dat io mă vită doo mîini mă? ca să te ții cu una de bară și cu ailaltă să faci cruci sau ca să cari și tu ceva de colo colo, să muncești să produci, să mîngîi și tu un copil, o femeie, ceva, ai? sacoșă n-ai, rucsac n-ai,  da altfel te vaiți că n-ai noroc și stai cu mîna la căciulă. e lasă că azi ți se va schimba definitiv norocu. de ce ți-am dat io ție creier mă buturugă ce ești ca să-ți bați tu joc de el, ai? tot liberu ăla arbitru al tău a fost ocupat de la titan pînă colea cu bazaconii neimportante inventate de retarzi înfricoșați de apus și precesiunea echinocțiilor și ai uitat să privești gratis și fără nici o implicație consecință sau urmare personală sau universală minunățiile pe care EU m-am chinuit șase zile întregi să le pun în fiecare lucru pentru tine ca tu să iei aminte și să înveți, să fii mai bun și mai împlinit, că d-aia te-am făcut om și nu bacterie flocoasă de antarctica boule. tu știi cît era ziua de lungă băi pulă pă vremea aia ă? aud? tu știi bă cît mi-a luat mie să fac femeia, ce rateuri monstruoase și muncă de reproiectare am dus ca să ai tu la ce te uita moca acum și să devii mai bun strict prin această modalitate simplă? vezi ce soluții elegante m-am căznit io să dau? și tu cum îmi mulțumești? te caci spiritual vorbind pe toate astea, ești un prost într-un autobuz care de un sfert de oră nu ai gîndit nimic interesant, șabloane, șabloane și iar șabloane. păi cum o să facem noi astfel progres? cum o să dăm lumii ceva de soi dacă acționăm așa? ce ești tu? o carcasă cu un soft învechit; nevastă nu, copii nu, stai cu ăia bătrîni și freci mentosanu de grumazu la pisică toată ziua. lumea a evoluat mă gibonule. mai pune mîna și citește și tu o carte, bagă un film, dă drumu la niște dileme, la niște întrebări existențiale, mai citim din hawking că d-aia mă căznesc cu el săracu de-atîta timp să-i fie bine și să nu dea colțu, pentru dalde tine bă. și tu cum îmi mulțumești? la propriu. adică zici mersi șefu. și mai ai pretenția să ceri. e hai că mă cam enervezi și mai am și altele de făcut și cum sînt bun și iubesc cel mai mult omul așa cum se cunoaște deja am să te rezolv cu toate rugăciunile acum pe loc aici ca să nu mai știu de tine nimic niciodată. ia să văd ce a pus petrică aici în buzunaru de la eșarfă, așa... e dosaru tău. prima pagină, așaaa, născut la, fiu al și a, mmm, daaa, mai departe... 4 ani și două luni, ... cu bunica la biserică, ... grădiniță, ... sfînta cruce, ... împărtășanie, ... bă și sfîntu petru ăsta frate ce ține el cont de toate că... AHA uite aici! Aaaa păi nu știu cum să-ți explic io ție dar asta va rezolva tot într-o manieră extrem de circulară și elegantă. Deci 6 ani și 8 luni rugăciune. uite-o aici; e scrisu tău da, ca să nu zici. deci revin, rugăciune. mă rog formule de introducere, bla bla, așa, dadada  unde era, aha, da uite aici este, uite-o, salvarea mea, e la catastif deci e act oficial: 

... eu sînt prost, tu fă-mă mare,

eu sînt mic tu fă-mă tare.

- A-PRO-BAT!!!

pentru că s-a oprit în stație și deschisese și ușile n-am mai putut să stau să-mi imaginez și urmarea că aveam ceva treabă.

mulțumesc universului că se învîrte doar pentru mine. și doar cînd vreau eu. și pentru că știu că o va face cît voi trăi eu. pentru mine doar asta este arhisuficient. restul nu contează chiar atît de mult ; că am mai fost și înainte sub formă de atomi și că voi mai fi și după e liniștitor, dar nu la fel de bun ca viața de om. mulțumesc deasemenea că nu am fost primul om și că nu voi fi ultimul. mulțumesc ălora dinainte că au făcut ce am găsit io, iar ălora de urmează sper să le folosească ce las io. (ca o paranteză la cugetările astea cosmice, știu că niște băieți născuți deja chiar vor folosi cu plăcere ce las io în urmă. lor le doresc să fie mai calitativi ca mine).

iar lu pulifrix și celorlalți ca el, habotnici cu basca în mînă și îmbrobodite care încearcă să vadă lumina, le doresc adevăr.

alienare

poză furată de pe net

în cea mai mare parte a timpului reuşim cu brio să ignorăm faptul că în absolut tot ceea ce a fost lăsat de către univers în puterea omului să facă, accidental sau nu, există o unică şi irepetabilă frumuseţe. ceva suficient de efemer ca să poată fi uşor ignorat, subiect de neobservare şi implicit neuitare.

...
dar-ar dracii-n ele de vremuri complicate

.

dacă aș avea acum un cîine, l-aș dresa să nu răspundă la nici o comandă. și nu i-aș da nici un nume. și l-aș izgoni ca să nu-l mai am. ca să nu fie avut.
aș vrea să fiu invizibil și să mă numesc         

ospitalitate

OOoo, ce onoare îmi faceți. dar poftiți, poftiți... hai, cu curaj și voie bună...

bine ați venit și pe la mine!

aceasta e planeta mea proprie și personală care stă agățată de un fir invizibil direct din mijlocul  județului ialomița către nicăieri și către univers în același timp. astăzi vă prezint lacul din care îmi adăp caii invizibili și în care îmi îmbăiez uneori corpul astral care în neterminabila lui nesimțire eternă, de un număr aproape incert de ori s-a pișat în această splendidă apă. nu vă recomand deci să faceți baie, dar puteți bea liniștiți, mai ales dacă sînteți ioghini.

și e bine să aveți grijă și pe unde călcați...

așa. acum e bine. plimbare plăcută, o zi bună

și binențeles, eternul...

ne mai vedem.

P.S.: nu aruncați gunoaie că dau drumu cîinelui surdo-mut care nu răspunde la comanda undo!

platformă program

sînt făcut din întuneric dar prin vene îmi curge laptele fiicelor sunetului. călăresc un cal făcut din beznă și potcovit cu fosfor alb. galopăm pe funia făcută din noduri ce sugrumă timpul în formă de sîrmă ghimpată și care este legată de stîlpul infamiei înfipt în vîrful muntelui plăcerilor iar la celălalt capăt ținută de mîna morții pironită pe buturuga uscată a copacului cunoașterii, singurul rămas pe cîmpia pustie a dorinței, întinsă pînă dincolo de orizontul înclinat al cerului zilei de mîine. după secunda de eternitate sîntem loviți de umbra unei ciori. ce faci? o-ntreb. zbor pînă mor. dar tu? mor pînă zbor.

fețe-fețe ale modernității

există adevărul real, cel care ne învață să mergem și să respirăm, să iubim și să uităm
există adevărul imaginar, cel care ne învață să nu respirăm cînd zburăm cu peștii
există adevărul virtual, cel care ne învață să iubim ce nu putem cunoaște
există adevărul absolut, cel pe care nu-l vom cunoaște niciodată

tot ce am scris aici poate fi adevărat sau fals
sau poate doar pe jumătate
sau pe sfert

căluţ de selgros

mood: -9
background: nick cave & the bad seeds - loverman:
http://www.youtube.com/watch?v=y1WXVG7h0bM

am luat fără să vreau această leapşă de la Buciuman. şi fiind caterink, o duc şi io mai departe într-o analiză de tip social, vorbind despre coşurile altor vremi deoarece şi eu mă gîndeam la coşuri de selgros.

coşurile astea de selgros:

(...At one time there were at least 140,000 Clydesdales known in Scotland; by 1949 just 80 animals were licensed in England and by 1975 the Rare Breeds Survival Trust had listed the breed as "vulnerable". ...). sau și mai bine, click pe poză

frăţiorilor, a fost odată o vreme în care orice ciolavec înarmat cu o funie un morcov şi doi ochi de ţigan putea să fraierească un astfel de căruţ să părăsească libertatea cîmpiilor şi să se lase înhămat la construirea parcărilor de selgros:

- ce plm vrei? nu vezi că pasc şi mă pregătesc să bag gonetă? dă-te din faţă că ori o să-ţi pasc flocii de pe pieptu ofilit ori o să trec prin tine... în funcţie de ce o să vrea plm foarte curînd... oricum dă-te că-mi cam limitezi orizontu de la cîmpia mea cu iarbă pe care decît pasc şi alerg în fcţ. de plm...

- deci... ăăăă... (fîstîceală maximă)... am venit cu chestiile asta din mînă ca să încerc să te rog... sau dacă nu vrei, să încerc să te oblig... să...

- nu se-ncepe cu deci... deci fii mai explicit!

- păi bine...

- nu se-ncepe nici cu păi. ce plm învăţaţi voi în peştera ai frăţie? trăiţi nasol între lilieci şi păienjeni, locuiţi deja de x.000.000 de ani în propria balegă şi vă miraţi de fiecare dată că soarele răsare... eşti cam retard. noi în x.000.000 de ani am făcut deja distanţa pămînt-soare şi retur de cca 5 la puterea 5 ori asta doar păscînd şi băgînd gonetă p-acilea... vezi tu, eu gîndesc în baza 5 că doar atîtea picioare am...deci zi ce picioru meu vrei?

- încă de acu x.000.000 de ani tot ieșim noi din peșteră mînați în special de halena fetidă a femeilor care nu fac nimic și a gălăgiei pe care o fac înțelepții ăia care stau mai la intrare și care nu ies la vînătoare da conduc toată peștera și cum îți zic, io cu încă 3 frățiori vînăm mamut, veverițe, păsări, plantăm semințe prin fața peșterii și îi ținem pe toți ăia din peșteră de x.000.000 de ani și ne-am cam săturat să muncim în starea asta de stagnare generală și m-am gîndit io că tu ai putea să mă ajuți și în ultimii 12 ani am inventat împleteala asta din mînă și în ultimii 4 ani am reușit să pun în pămîntu din fața peșterii să crească chestiile astea portocalii care am văzut că ești tu mort după ele. și ziceam că dacă ne-am uni forțele ar merge totul mai bine, mai repede, ar exista progres, s-ar construi ceva mai trainic mai durabil și reciproc avantajos.
- hai să-ți zic eu ceva reciproc avantajos: îți copulez io o copită în cap acum și cînd te vei trezi din leșin, io voi fi la tine în spinare, nevestele mele vor fi îmbrăcate cu bikinii ăia mișto de leopard ai nevestelor tale, în cîrcă la nevestele tale, iar mînjii voștri o să-i care toată viața în cîrcă pe mînjii noștri și tot așa la nesfîrșit sau pînă veți fi extinși de pe fața planetei...

după x.000.000 de ani am intrat în curtea unei foste case boierești: curte de primire cu peron iar în ea corp principal cu sală, saloane, odăi, bae. fosta grădină spre care dădea un corp secundar cu bucătărie și odăi pentru safte. în spate fosta livadă și un corp anexă format din trei spații mari. și m-a străfulgerat imaginea pe care o vedeam pe interiorul pleoapelor: în primul o trăsură, în al doilea o sanie și în al treilea doi cai putere. care mai aveau voie să pască doar din iesle și să alerge doar prin peșteri fără tavane numite orașe.

merg cu mașina prin oraș și detectez un miros familiar. mă uit după gunoierniță și nu o văd nicăieri. și tot așa și coloana merge încet înainte. de unde oare o puți așa? era chiar în fața mea de vreo 5 minute, se tîra încet parcă spre eternitate. o basculantă care ducea ceva gri, atît de gri încît nu cerea pic de atenție. cerea atenție faptul că acel munte gri se balansa încet, se mișca împotriva mișcărilor basculantei, tresălta la fiecare hop, se aranja apoi natural și se oprea odată cu basculanta ca și cum ar fi fost viu. organe gri din care mai ieșea cîte o copită și cîte un bot se tot unduiau spre o groapă de gunoi sau vreo fabrică de clei în direcția policolor.
mărul se ține în palma făcută căuș; degetele mîinii trebuie ținute către exterior nu către el. te oprești la un metru în fața lui și va face el restu. cînd începe să mestece vei putea să te bagi pe sub capul lui, pieptul tău va atinge pieptul lui, vei putea să-l mîngîi și vei descoperi că nu ai suficiente mîini să-i înconjori gîtul. și dacă vei face suficientă liniște și îți vei lipi urechea de a lui vei auzi cum urlă în el gîndu ăsta: eu am construit toate peșterile cu care te lauzi tu azi...

erau vremuri frățiorilor cînd orice ciolavec putea să iasă din curtea lui și să vadă că strada e plină de harley davidsoane ale nimănui și tuturor. dintre care putea să și-l aleagă pe cel care îi plăcea cel mai mult. și pur și simplu să-l ia și să plece. gratis, downshifting, littlethinking, eco, bio...

nu reușesc să aflu cîți cai există pe planetă
ca să pot calcula de cîte parcări de selgros e nevoie ca să adăpostească toți caii ăștia
transformați în cai putere care să doarmă sub capotele de tablă
ale nimănui și tuturor
(...Unlike humans, horses do not sleep in a solid, unbroken period of time, but take many short periods of rest. Horses spend four to fifteen hours a day in standing rest, and from a few minutes to several hours lying down. Total sleep time in a 24-hour period may range from several minutes to a couple of hours, mostly in short intervals of about 15 minutes each. ...)

dedicat lui Buciuman și celor ca el, specii pe cale de apariție care vor construi o societate pentru o specie superioară
și în amintirea erelor ce s-au scurs inventînd funia, această primă roată.

cîte parcări?