sâmbătă, 27 noiembrie 2010

alienare

poză furată de pe net
în cea mai mare parte a timpului reuşim cu brio să ignorăm faptul că în absolut tot ceea ce a fost lăsat de către univers în puterea omului să facă, accidental sau nu, există o unică şi irepetabilă frumuseţe. ceva suficient de efemer ca să poată fi uşor ignorat, subiect de neobservare şi implicit neuitare.
...
dar-ar dracii-n ele de vremuri complicate

vineri, 19 noiembrie 2010

.

ca să ne-nțelegem foarte bine duduie, eu sînt tolerant de rup și amabil de sting, da? așa că vă rog foarte frumos...

vineri, 12 noiembrie 2010

perpetuum mobile

vineri, 15 octombrie 2010

.

- consider că scurtînd brațul de pîrghie și reducînd suprafața de impact se va obține o îmbunătățire considerabilă a preciziei necesară la această lucrare. e drept că implicit forța impactului va scădea dar cred că putem compensa asta prin mărirea frecvenței cu care vom administra seriile.
- ... ?! ... adică cum, șefu'?
- adică ce p.m. nunțelegi bă dorele? ține de la mijloc și dă cu ascuțitu'.

joi, 10 iunie 2010

.

în epoca touch-screen-urilor de înaltă rezoluție, unghiuța de la degetul mic începe cred să devină obligatorie.

joi, 29 aprilie 2010

.

dacă aș avea acum un cîine, l-aș dresa să nu răspundă la nici o comandă. și nu i-aș da nici un nume. și l-aș izgoni ca să nu-l mai am. ca să nu fie avut.
aș vrea să fiu invizibil și să mă numesc         

marți, 16 februarie 2010

.

If you design the object without the financing, you’re an academic; if you design the marketing without the object you’re a politician; if you design the financing without the object, you’re a capitalist.  
- ‘How to Make Unsolicited Architecture’, Volume magazine, 2007. via rory hyde dot com blog

joi, 28 ianuarie 2010

planeta lu tim burton


miercuri, 27 ianuarie 2010

ospitalitate


OOoo, ce onoare îmi faceți. dar poftiți, poftiți... hai, cu curaj și voie bună...

bine ați venit și pe la mine!

aceasta e planeta mea proprie și personală care stă agățată de un fir invizibil direct din mijlocul  județului ialomița către nicăieri și către univers în același timp. astăzi vă prezint lacul din care îmi adăp caii invizibili și în care îmi îmbăiez uneori corpul astral care în neterminabila lui nesimțire eternă, de un număr aproape incert de ori s-a pișat în această splendidă apă. nu vă recomand deci să faceți baie, dar puteți bea liniștiți, mai ales dacă sînteți ioghini.

și e bine să aveți grijă și pe unde călcați...
așa. acum e bine. plimbare plăcută, o zi bună


și binențeles, eternul...


ne mai vedem.


P.S.: nu aruncați gunoaie că dau drumu cîinelui surdo-mut care nu răspunde la comanda undo!