vineri, 15 ianuarie 2010

.


.


inseparabilitate
in - separabilitate
inse - par - abilitate
in - se - pa - ra - bi - li - ta - te
cînd legătura ce unește două lucruri se rupe sau se desface, legătura în sine, ca obiect, substanță, concept, fluid, solid, etc., rămîne atașată de unul din lucrurile pe care le-a legat.
de acela care a fost mai puternic legat.
cine o fi mai puternic? frunza sau copacul?

la stop

pe fereastra mașinii se zgîiește placid un miel mic mic mic în formă de vasilică-craioveanu-a-venit-să-schimbe-anu ținut cu multă grijă și afecțiune în brațe de un copil al străzii. mielul avea pampers găurit ca să lase codița liberă slobodă.

joi, 7 ianuarie 2010

.

uneori diacriticele contează

.

2009 a fost cel mai bun an de pînă acum...
pentru simplul fapt

că
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
s-a terminat...
înaintea mea.

marți, 5 ianuarie 2010

.

de la mateiaş din cap vine această minunată, cuprinzătoare şi simplă imagine: vicecampion de ruletă rusească.
avînd la bază un concept al meu personal pe care cu dărnicie i l-am împărtăşit: vicecampion judeţean de counter-strike.
discipolul şi-a depăşit maestrul, e timpul să fie lăsat prin lume. împreună cu urarea distantă, superioară, blazată, demnă de un 007 al psihologiei de 002 lei:
you... fuck you!

luni, 4 ianuarie 2010

.

ce m-a spart pe mine în 2009:
o chestie mai veche, ceva ce era acolo mai demult și pentru care abia acum am reușit să mă maturizez suficient ca să o pot înțelege:
john malkovich interpretîndu-l pe john cusack intrepretînd o păpușă.

joi, 3 decembrie 2009

ctrl+alt+del


analfabetă odihnindu-se.
care nu știe ce înseamnă stalin, hitler, genocid, canal, comunism, mitralieră.
și căreia o să-i susțin pînă la moarte că sînt cuvinte inventate care nu reprezintă nimic. că așa ceva nu a existat. că sînt crebolinete spilimatrifice albumirii.
cuvinte care nu au rost rostite. și nici nu merită gîndite.

miercuri, 2 decembrie 2009

platformă program

sînt făcut din întuneric dar prin vene îmi curge laptele fiicelor sunetului. călăresc un cal făcut din beznă și potcovit cu fosfor alb. galopăm pe funia făcută din noduri ce sugrumă timpul în formă de sîrmă ghimpată și care este legată de stîlpul infamiei înfipt în vîrful muntelui plăcerilor iar la celălalt capăt ținută de mîna morții pironită pe buturuga uscată a copacului cunoașterii, singurul rămas pe cîmpia pustie a dorinței, întinsă pînă dincolo de orizontul înclinat al cerului zilei de mîine. după secunda de eternitate sîntem loviți de umbra unei ciori. ce faci? o-ntreb. zbor pînă mor. dar tu? mor pînă zbor.